Alexandra Dulgheru
SPORTIV DE PERFORMANȚĂ
Sunt Alexandra Dulgheru și joc tenis de performanță de la vârsta de 5 ani, el devenind o foarte mare parte din mine. Aș dori să vă împărtășesc câte ceva din experiența mea prin care să vă arăt o altă față a ceea ce înseamnă viața unui sportiv de performanță. Consider că sunt destule aspecte care cred că rezonează cu mulți dintre noi, indiferent de profesia pe care o avem, pe care uneori nici nu le conștientizăm.
Viața, în mare este o complexitate de simțuri incorporate în materie, iar fiecare dintre noi trăiește diferit existența sa pe acest pământ. Fiind unici, ne creăm lumi personale aparte, dar cred că toți avem o bază de principii după care ne ghidăm. Indiferent că suntem profesori, corporatiști, artiști, doctori, sportivi etc toți ne dorim să creștem ca oameni. Să învățăm cât trăim, să fim fericiți, să trăim bine și să găsim un echilibru cu noi înșine și cu cei de lângă noi.
Drumul meu a mers pe direcția sportului de performanță și sunt fericită că am ales și urmat visul meu din copilărie. Spun asta pentru că am trăit un curcubeu de momente. Atât de diferite, complexe, grele dar și frumoase, ciudate, speciale, formându-mă ceea ce sunt astăzi.
Am trecut prin procesul ce se numește viață, și mă bucur că am avut și am mai departe multe de învățat.
Ce legatură are mișcarea cu partea mentală și emoțională în viața sportivilor, cât și a oamenilor în general?… Este podul de legatură spre terapia de care avem nevoie constant pentru a menține un echilibru interior.
În sportul de performanță este important să creștem din toate punctele de vedere. De aceea este o mare provocare, pavat de un drum lung, greu, rutinos, pretențios. Cere continuu lucruri de făcut pentru a progresa. De la un program necontenit de disciplină pe care îl respectăm de când suntem mici, la pregătirea fizică, tehnică, mentală și nu în ultimul rând, strecurată printre toate acestea, formarea noastră ca oameni, pe lângă rolul de sportiv. De aceea păstrarea echilibrului este ingredientul magic pentru a putea performa în acest domeniu.
De exemplu, în cazul meu, m-am accidentat destul de des în cariera mea până în prezent și a trebuit să o iau de la zero de 3 sau 4 ori după tot atâtea operații. Am trăit destule momente de confuzie, durere, discrepanță între cantitatea de efort depusă ca să revin de fiecare dată și insuficientele recompense ce au venit după. Mi-am demonstrat că pot să fiu bună și competitivă mai departe, să îmi reiau locul unde am crezut că aș merita să fiu, dar de fiecare dată a venit cu un preț important….alte operații….alte starturi de la zero. Vă spun toate acestea pentru că vreau să subliniez niște aspecte importante. Și în viața noastră de zi cu zi, mentalul și emotionalul sunt legate între ele ca brațul de umăr.
Dacă emoțional avem probleme, mentalul nu poate duce lupta la nesfârșit. Mai mereu când am strâns prea mult stres emoțional și nu am fost atentă la semnalele ce mi le dădea corpul, s-au adunat problemele precum bulele într-o sticlă de șampanie agitată. În momentele tensionate din timpul meciului, atunci când mentalul era suprasolicitat, dopul sticlei țâșnea precum un elev vesel la sfârșitul orelor într-o vineri. Simțeam cum lucruri care mă apăsau destul de mult și pe care le simțeam în plan secund îmi influențează randamentul pe teren. Degeaba antrenăm drepte, revere, servicii, dacă nu acordăm atenție și puțin antrenament inclusiv laturii psiho-emoționale. Asta este valabil pentru toți tenismenii. Nevoile emoționale au nevoie și ele să fie exprimate, înțelese, satisfăcute. De multe ori, acest exercițiu înseamnă mai mult decât ore bune de pregătire fizică sau stat efectiv pe terenul de tenis.
În cazul meu, repetatele accidentări și limitările fizice nu m-au lăsat să pun în practică ce plănuiam de multe ori și atunci se creau dezechilibre importante în interiorul meu. Când am început să înțeleg cât de benefic este să apăs butonul de pauză câteodată, să ascult ce îmi cere corpul și să am grijă să mă eliberez emoțional prin terapie, am avut mult de câștigat făcând, culmea, mai puțin. Și mental și fizic îmi încărcam bateriile. Mă autovindecam. Mulți cred că dacă cer ajutor sunt slabi, dacă merg la psiholog sau la diferite activități terapeutice au probleme. Se confundă psihologul cu psihiatrul. De psiholog și psihologie avem nevoie toți, toată viața noastră. Chit că este o persoană autorizată cu diplomă, un bunic care ne dă niște sfaturi înțelepte, prieteni care ne binedispun prin cuvinte simple dar magice ș.a.m.d, cu toții avem nevoie de terapie.
Același lucru se întâmplă și în sportul de performanță. Majoritatea jucătorilor de top lucrează cu psihologi. De ce? De ce ar avea nevoie, că doar sunt puternici și foarte buni?! Tocmai, pentru că vor să fie cei mai buni în ceea ce fac. Vor să se cunoască mai bine, să înțeleagă și să accepte lucrurile care li se întâmplă. Să se reinventeze, să progreseze și mai ales să trăiască într-un echilibru.
Și în viața de zi cu zi, în orice domeniu se profesează există o luptă continuă, ca și în sport. Numai că în sport totul este exagerat, dus la o extremă în toate aspectele lui, ca să se poată face performanță. În lumea noastră am înțeles că avem nevoie de un echilibru în tot ce facem ca de aer…între corp, minte, emoții, sentimente.
Pentru toți cei care nu sunteți implicați într-un sport de performanță, vă încurajez cu cea mai mare căldură să faceți mișcare prin dans, sport sau prin orice altă natură, pentru că într-adevăr vă ține o minte aerisită, sănătoasă, într-un corp sănătos. Ce este cel mai frumos în această poveste este că faceți o terapie naturală, accesibilă oricând!
Nimeni nu este un robot, nici măcar în sport. Puterea interioară vine cu acceptarea a tot ceea ce suntem, tot cumulul de stări, gânduri, nevoi, sentimente etc, care ne formează și cu înțelegerea că e important să lucrăm cu noi înșine, așa cum dăm importanță la toate celalalte activități pe care le întocmim. Lupta cea mare este cu noi! De noi depinde cel mai mult felul în care alegem să trăim, să ne mișcăm.
Pe mine mă mișcă tenisul, dansul și plimbările prin natură!
Pe tine ce te mișcă?
A.D.