Ca oameni, ne mișcăm din mai multe motive, fie că este din nevoia de autoexprimare, plăcere, conexiune cu comunitatea, obișnuință sau ritual. Când a apărut ideea de terapie prin dans și mișcare în anii 1940, aceasta se practica în primul rând în spitalele de boli mintale. În anii 1950, însă, ca urmare a integrării naturale a dansului cu autoexprimarea, foști coregrafi și dansatori au început să practice terapie prin dans și mișcare în studio-urile lor private.
Mai apoi, terapia prin dans și mișcare s-a dovedit a fi de ajutor pentru mulți copii prin aportul său terapeutic și creativ. Prin intermediul limbajului non-verbal, această abordare este utilă pentru copiii cărora le este dificil să își gestioneze emoțiile.
Cum îi poate ajuta terapia prin dans și mișcare pe copii să își gestioneze emoțiile?
Comunicarea non-verbală este primul tip de comunicare pe care noi îl experimentăm conștient sau nu. Este important pentru copiii mici să înțeleagă că este posibil să înfățișăm un mesaj atât verbal, cât și prin intermediul corpului. Studiul dansului și mișcării poate ajuta copilul să dezvolte o înțelegere a propriului limbaj corporal, precum și al altora. Înțelegerea acestuia, precum și procesarea informațiilor, emoțiilor transmise de către corp prin metode din terapia prin dans și mișcare îi poate ajuta pe copii să facă față provocărilor vieții.
Așadar, iată cum poate ajuta terapia prin dans și mișcare în gestionarea emoțiilor:
Asigurarea unei eliberări a tensiunilor emoționale: jocurile de mișcare, dansul creativ sunt modurile principale de interacțiune, oferind copiilor posibilitatea de a exprima ceea ce simt. Dans-terapeuții au o pregătire profesională aparte pentru a oferi intervenții de mișcare creative, adaptate nevoilor de dezvoltare ale fiecărui copil, oferind în același timp un spațiu de siguranță pentru a-și exprima emoțiile de o manieră creativă, fără a fi judecat.
Creșterea conștientizării corporale: Copiii care participă la terapia prin dans învață să-și conștientizeze părțile corpului și să înțeleagă interconexiunea acestora. Astfel, copilul ajunge să își controleze și coordoneze mult mai bine mișcările. De asemenea, această conștientizare îi ajută pe copii să învețe să recunoască și să înțeleagă felul în care emoțiile se reflectă în corp.
Oferirea unui nou mod de coping: Nu toți copiii sunt capabili să stea liniștiți și să se implice în activitățile de la clasă. Mulți copii simt nevoia să se miște. La fel cum pictura, desenul, ascultarea muzicii și alte activități de acest gen pot ajuta copiii să facă față emoțiilor, la fel o pot face și dansul și mișcarea. Prin metode de dans-terapie, copiii nu numai că ajung să se miște și să își crească stima de sine, dar, de asemenea, învață să folosească mișcarea și dansul pentru a reuși să facă față acestor provocări. Copiii pot practica strategii de coping bazate pe mișcare în sesiunea cu terapeutul și să învețe prin experiența repetată cum dansul și mișcarea pot ajuta la îmbunătățirea stării de bine emoționale.
Dansul terapeutic ca alternativă la exprimarea verbală a sentimentelor. Procesarea sentimentelor, evenimentelor și experiențelor se va face printr-un proces creativ care implică atât mișcare, cât și procesare verbală. Astfel, copiii pot crea și experimenta, direct sau indirect, prin metaforă și joc circumstanțele anumitor întâmplări din viața lor.
Ca instrument terapeutic, dansul evidențiază legătura dintre corp și minte și abilitatea de a influența emoțiile prin schimbarea posturilor și mișcărilor corporale. Așadar, senzațiile, percepțiile și gândirea afectează corpul și felul în care ne mișcăm. Observând corpul, un dans-terapeut poate desluși anumite stări prin care un copil trece și poate ajuta în degajarea blocajelor emoționale reprimate, încurajând printre altele spontaneitatea și creativitatea.