Dansul creativ și drumul spre emoțiile tale: un Interviu cu Fondatoarea TMoves

Este cunoscut faptul că prin dans se eliberează la nivelul creierului endorfine, responsabile de starea noastră de fericire. Există însă studii și mai aprofundate care analizează asocierea dintre anumite mișcări și emoții, în funcție de sistemul de analiză al mișcării folosit. Puteți citi în acest articol publicat în 2019 pe Frontiers in Psychology despre semnalele primite de creierul nostru și felul în care este impactată percepția noastră asupra lumii și asupra noastră.

Despre toate acestea aflăm astăzi într-un mod mai special, printr-un interviu oferit de Sorina, fondatoarea TMoves și creator de experiențe de dezvoltare personală (abilităților de viață) prin dans creativ, dans terapie și meditație.

1. De când dansezi? Oficial am început să dansez de la vârsta de 5 ani. Neoficial din burta mamei și în întuneric. Dansul cu ochii închiși poate fi și neliniștitor, dar și eliberator, în funcție de ce ai experimentat în trecut.
2. Ți s-a întâmplat să îți schimbi starea prin dans? Da, de multe ori, dar nu pentru că așa voia coregraful sau așa era coregrafia, ci pentru că de asta avea nevoie sufletul meu la acel moment.
3. Să îți schimbi starea în bine e un lucru des întâlnit, dar ai trăit experiența de a avea o stare neutră și când ai început să dansezi, mișcările tale să exprime furie, nemulțumire, agresivitate? Mă întreb dacă ți se întâmplă să te surprindă astfel corpul și mintea ta. Dacă ele îți dictează mișcările? Starea de neutralitate surprind în sine un blocaj, o reprimare emoțională pe care nu o vrei să o simți și o ignori pentru că e prea mult de procesat, sau de dus. Momentul acesta de surprindere a venit după moartea bunicii mele și intrarea mea într-un burnout și depresie. Iar când a venit atacul de panică și am simțit dificultatea de a-mi controla corpul și respirația a fost un șoc pentru mine, ca dansator. Atunci îmi aduc aminte că mișcările mele cuprindeau multă vinovăție și neputință, stări des întâlnite la cei care sunt membri de suport pentru cei bolnavi.
4. Dansezi diferit atunci când te simți diferit? Desigur, iar acest aspect este redat prin calitatea mișcării. Chiar dacă faci aceeași mișcare chiar și în același moment, de fiecare dată va fi o diferență pentru că aduce cu sine o parte din energia și universul interior care este în permanentă mișcare și transformare.
5. Percepi diferit lumea din jurul tău de când dansezi? De când am început să folosesc dans-terapia și să trec eu printr-un proces de terapie am început să văd cum se schimbă percepția în funcție de context, persoanele din fața mea sau cu care dansez, stările și emoțiile mele.
6. Poți recunoaște sentimentele prin care trece un alt dansator, doar privindu-l? Da, le pot simți prin intermediul propriului corp și apoi le identific. Dans-terapia îți aduce acest beneficiu și pentru că antrenezi neuronii oglindă situați cu precădere în cortexul prefrontal care activează aceleași regiuni ale creierului ca ale persoanei pe care o oglindești. Apoi ține de tine să îți dai seama ce vine de la el și ce se activează în tine ca reacție și îți aparține. Pentru a fi cât mai aproape de răspuns, important este să te cunoști pe tine însuți, să fii un foarte bun observator cu un grad de sensibilitate ridicat și cu multă practică. Altfel poți fi păcălit.
7. Poziția corpului este, conform cercetărilor, dictată de starea de spirit (ex – când ești vesel ai o postură dreaptă, semeață umerii deschiși, mersul săltat) când ești trist(umerii sunt adunați, coloana arcuită, o postură descendentă). Cum este în cazul tău? Corpul răspunde imediat la emoții, mai ales când le lăsăm să ne domine. Când devin conștientă de ele atunci încep să îmi îndrept atenția spre postura, respirația mea și alte senzații interne pentru a vedea cum pot să le modific, dacă simt că este cazul sau când ceva nu îmi este benefic.
8. În general dansatorii au o postură bună, dreaptă. Crezi că este doar o chestiune de obișnuință și disciplină, care ține de partea fizică a corpului? Sau dansul are un efect îndelungat și asupra creierului? Depinde, mai ales de stilul pe care îl practici, experiența în sine și anii de practică. Printre cele mai cocoșate persoane pe care le-am văzut, spre surprinderea mea, au fost balerinele pe care se pune o presiune enormă în acest sens. Iar când erau în culise și nu le vedea lumea se relaxau și ajungeau să aibă o postură deficitară. Cercetătorii studiază aceste posturi în anumite momente, dar nu știu ce se întâmplă când nu mai sunt ”pe scenă”. Legat de efectul dansului asupra creierului sunt deja destul de multe studii care arată acest lucru.
9. Efectele dansului se resimt în toate aspectele vieții tale? O da și mi-a luat ceva terapie și ani ca să înțeleg cât de mult și cât de profund. Mai ales când lucram în corporație, perfecționismul dezvoltat și întărit în lumea dansului s-a reflectat puternic atât asupra mea, cât și a celor din jurul meu, iar acest aspect a fost unul important în calea mea către burnout. În balet mai ales, am lucrat pe perfecțiunea mișcării, aspect reflectat în multe studii din domeniul Dance Science and Medicine. Doar că nu suntem perfecți și nici nu vom fi. Am scris mai multe despre perfecționism, mai ales la dansatori în articolele de pe blogul nostru TMoves unde puteți afla mai multe.
10. Cum te simți atunci când dansezi? Este foarte greu de pus în cuvinte, de aceea prefer să mă exprim mai mult non-verbal. Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte aș zice: liberă, echilibrată, puternică, inspirată.

Ceea ce spune Sorina ne amintește de un citat, dintr-un articol despre interacțiunea om-robot, care spune: “Comunicarea non-verbală este un cod secret elaborat, care nu e scris nicăieri, nu este cunoscut de nimeni, dar este înțeles de toți.” Articolul este amplu și explică pe larg despre importanța limbajului non-verbal în exprimarea emoțiilor și ne-ar plăcea să vă lăsăm cu acest gând: corpul nostru este o hartă vie a sufletului.

Harta ta ce indică?