Ce înseamnă dezvoltarea socio-emoțională prin dans și impactul asupra învățării

Dezvoltarea abilităților socio-emoționale de la o vârstă fragedă este o parte vitală a dezvoltării copilului. Capacitatea de a exprima emoția confortabil în fața celorlalți arată maturitatea mentală, și învățând acest lucru prin mișcare și dans oferă o poartă sigură de eliberare pentru copiii mici. Activitățile artistice și  sportive reunesc copiii dintr-o varietate de medii, cu personalități diferite; crearea unui mediu în afara celui cu care este obișnuit un copil îl ajută să învețe să se adapteze și să creeze noi moduri de a-și comunica emoțiile, trăirile și gândurile în sânul comunității. Prin navigarea acestui nou mediu prin creativitate, copiii învață să-și construiască încrederea în sine și relații armonioase.

În cele ce urmează, vom vorbi despre dans ca activitate artistică și creativă ce contribuie la dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, asigurându-se astfel o mai mare capacitate de învățare și asimilare a noțiunilor academice.

Poate dansul să ajute un copil  să se dezvolte socio-emoțional?

Dacă este vorba de o activitate de grup,  copilul va învăța despre importanța muncii în echipă. De asemenea, procesul il ajută să învețe să aibă răbdare, să-și asculte corpul, acceptându-și propria vulnerabilitate: este în regulă să nu poți face totul din prima și trebuie să te simți suficient de încrezător pentru a cere ajutor, fie de la profesor, fie de la un alt copil.

Beneficii sociale. Dansul îmbunătățește sensibilitatea, înțelegerea, aprecierea și considerația pentru ceilalți, atât pentru asemănările, cât și pentru diferențele dintre el și ceilalți. Dansul poate lărgi orizonturile copilului făcându-i cunoștință cu alți oameni și ajutându-l să relaționeze mai bine mai târziu în viață, cu cei cu care s-ar putea confrunta.

Beneficii emoționale. Dansul ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a imaginii de sine și a stimei de sine într-un mediu stimulant. Dansul ajută la gestionarea emoțiilor, prin oferirea unei metode artistice de exprimare a ceea ce simte și trăiește copilul.

De ce este important dansul pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor?

Din perspectiva activității fizice, dansul îmbunătățește circulația sângelui, ceea ce duce la o mai bună oxigenare a creierului dar și aducerea unui aport considerabil de nutrienți pentru acesta. Activitatea fizică are o influență pozitivă asupra tuturor sistemelor din organism: locomotor, cardiovascular, respirator, imunitar, nervos și al glandelor endocrine.   

Activitatea fizică stimulează, de asemenea, creșterea secreției neurohormonale (substanțe produse de neuronii hipotalamici și transportate de sânge sau lichidul cefalorahidian), având un impact semnificativ asupra excitabilității neuronilor care formează sinapsele. Copiii care dedică cel puțin o oră în fiecare zi activității fizice intense, precum dansul, arată o funcționare cognitivă mult mai bună. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că, în ciuda acestor beneficii incontestabile, doar aproximativ o treime dintre copii se implică în mod regulat în sport sau activități adiacente.

Piramida învățării sau cum decodificăm corporal informațiile din lumea în care trăim

Ca ființe umane, învățăm progresiv, „de jos în sus”. Cu alte cuvinte, ca bebeluși și copii mici, dezvoltarea noastră începe cu abilități fizice și senzoriale pe care le stăpânim, una câte una, pas cu pas. Cele șapte simțuri sunt pietrele noastre de temelie și chiar înainte de a ne naște, aceste simțuri lucrează și se integrează. În timp, pe măsură ce creștem, devenim capabili să facem din ce în ce mai multe lucruri, dar dacă bazele învățării noastre nu sunt poziționate corect, dezvoltarea noastră poate să aibă sincope.

Piramida învățării, pentru prima dată concepută de Williams & Shellenberger, propune că învățarea este progresivă și că integrarea senzorială a unui copil joacă un rol imens în dezvoltarea lui. Această schemă demonstrează modul în care corpurile noastre „organizează” contribuțiile din lumea în care trăim, explicând felul în care toate simțurile și abilitățile copiilor sunt interconectate. 

Practic, baza piramidei este sistemul nervos central al copilului, care e în strânsă legătură cu sistemele lui senzoriale. 

Dezvoltarea senzorio-motorie adecvată este bazată pe înregistrarea și procesarea informațiilor senzoriale (din sistemele tactile, vestibulare, propriocepție, olfactive, vizuale, auditive și gustative). Aceasta include securitatea posturală, conștientizarea a celor două părți ale corpului, planificarea motorie, schema corporală, maturizarea reflexelor și abilitatea de a capta input-ul vizual necesar. 

Ea susține apoi dezvoltarea motorie perceptivă, inclusiv coordonarea ochi-mână, controlul motor ocular, ajustarea posturală, abilitățile auditive ale limbajului, percepția vizual-spațială și funcțiile centrului de atenție.

Acestea sunt suporturile de bază necesare pentru a ajuta copiii să atingă vârful piramidal adică ceea ce presupune activitățile zilnice, comportamentul și învățarea academică.

Prin urmare, dansul în care se folosesc mișcări motrice, de echilibru, coordonare, orientare spațială, jocuri de mișcare prin care copiii pot coopera eficient, și se stimulează abilitatea de a se concentra și orienta în spațiu, comunicarea nonverbală, îi ajută să adreseze o mare varietate de sisteme senzoriale, ajutând la reglajul emoțional al acestora.