Impactul perfecționismului dincolo de scenă

Mișcare, libertate, ritm, acuratețe, spectacol. Dansul pentru privitori este încântare și relaxare. Dar știm oare câtă muncă este în spatele unei interpretări artistice? Orele de repetiție, truda, stresul și străduința ca fiecare mișcare să fie impecabilă nu sunt trecute pe invitația la spectacol. Studiile din ultimii ani arată că perfecționismul la dansatori este extrem de periculos pentru sănătatea lor mintală, așa cum am aflat din acest articol al lui Crystal Nicholls – dansatoare profesionistă.

Acest lucru se întâmplă cu precădere la dansatorii tineri. Iată cum impactează perfecționismul și celelalte aspecte ale vieții lor:

• Idoli de neatins. La început de drum, tinerii au idoli pe care îi urmăresc îndeaproape. Nu e un lucru rău, însă combinat cu un perfecționism extrem, ei pot ajunge să aibă ca unic scop asemănarea cu idolul lor. Uită astfel să-și acorde timp să descopere propriul stil și se pierd în lupta acerbă de a deveni altcineva. Le studiază în detaliu mișcările și sunt nemulțumiți de sine atunci când se privesc și nu arată la fel.

• Nu se consideră suficient de buni. În acest articol publicat în Dance Magazine, putem citi mărturia unui dansator profesionist care povestește cum după fiecare spectacol era apreciat de  toți cei din jur, însă nu își putea lua gândul de la micile greșeli pe care doar el le sesiza. Din acest motiv, se autopedepsea și se izola de prieteni și familie. Nu simțea că merită atenția și compania lor. În astfel de situații oamenii ajung să prefere compania propriilor gânduri, care nu sunt deloc prietenoase, iar acest lucru poate duce la dezechilibre emoționale și psihice.

• Strâns legate de cele menționate mai sus, sunt tulburările de alimentație. Corpul este instrumentul dansatorilor, iar standardele în ceea ce privește dimensiunile reprezintă un subiect controversat. The Guardian a publicat în 2014 un articol pe acest subiect care devine din ce în ce mai discutat în media. Dacă nu se încadrează în standarde, tinerii dansatori dezvoltă sentimente de repulsie față de propriul corp și refuză mâncarea, pe care o văd dăunătoare carierei lor.

• Perfecționismul inhibă creativitatea. Când vorbim despre artiști, vorbim implicit despre creativitate și libertate în gândire. Sub presiunea perfecționismului și cerințelor care cresc în permanență, dansatorii nu mai au curajul să încerce sau să inoveze din teama de critică sau de a fi penibili. Cariera lor este strâns legată de creație, iar fără ea devin niște roboți care execută mișcările indicate, fără să le simtă sau să se bucure de moment.

Un studiu realizat de California State University, prezintă partea întunecată a perfecționismului la dansatorii profesioniști. Țelurile nerealiste și percepția pe care o au în fața eșecului îi pot conduce la anxietate, tulburări obsesiv compulsive sau depresie. De aceea, este important să discutăm despre problemele care există în lumea dansului, și nu doar despre frumusețea acestuia. Performanța se atinge cu disciplină și multă muncă, dar acestea nu trebuie confundate cu perfecționismul nevrotic care tinde să acapareze lumea dansului profesionist.